Aș vrea să încep acest articol cu cea mai frumoasă expresie a celui care a fost părintele grădiniței, Friedrich Froebel ”joaca este cea mai înaltă expresie a dezvoltării umane în timpul copilăriei, căci ea este extensia liberă a sufletului copilului.”

La vârsta preșcolară, jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului. Sub o formă sau alta, jocul se regăsește la copiii tuturor popoarelor lumii încă din cele mai vechi timpuri.
În grădiniță, jocul este activitatea fundamentală și prin el se manifestă întreaga viață psihică a copilului, emoțiile, cunoștințele, dorințele.
Jocul este o activitate distractivă și stimulativă care implică curiozitate, imaginație, creativitate, optimism, aflat în relație de independență cu celelalte activități de învățare. Jocul presupune manipulare de obiecte sau rezolvare de probleme, contribuind la dezvoltarea cognitivă, fizică și emoțională.
În grădiniță avem multe tipuri de joc, cum ar fi: joc de rol, joc didactic, joc logic, joc muzical și de mișcare, jocul de creație și să nu uităm jocul liber, care, din punctul meu de vedere este cel mai important.
Nimic nu este mai important la această vârstă fragedă decât joacă. Copiii au nevoie din plin de joacă.
Citeam de bună zi o carte de parenting care spunea foarte frumos că „joaca este neprețuită. Joaca dezvoltă circuitele nervoase care susțin gândirea, creativitatea, flexibilitatea, empatia și multe alte competențe esențiale pe tot parcursul vieții.”
Studiile arată că jocul este fundamental pentru sănătatea și dezvoltarea copiilor, aceștia fiind făcuți să se joace. Dezvoltarea creierului și sănătatea emoțională a copiilor depind foarte mult de timpul pe care aceștia îl petrec jucându-se.
În continuare aș vrea să vă vorbesc despre jocul liber și despre beneficiile lui în dezvoltarea copilului.
Jocul liber ales este acel tip de joc inițiat și condus de copil.
Jocul liber este activitatea spontană inițiată de copil, în care acesta dă curs propriilor sale idei, singur sau alături de alți copii. Acesta poate însemna: pictatul, jocul de rol, alergatul, un joc de masă sau pur și simplu momentul acela când se uită la pereți.
Pentru joaca liberă nu trebuie să le spunem noi copiilor ce trebuie să facă, ci doar să le punem la dispoziție materiale și jucării de care se pot folosi pe parcursul jocului. De acasă sau de la grădiniță nu trebuie să lipsească cuburile, păturile, plastilina, clopoțeii, costumații, păpuși, dar și elemente din viața de zi cu zi, cum ar fi: apă, nisip, pietre, bețe, scoici, fulgi, frunze, nisip, unelte de grădinărit, ustensile de gătit etc.
Acest tip de joc nu este unul lipsit de sens, ci oferă posibilitatea copilului de a alege ce, cum și când să facă un lucru. Aproape toate inițiativele copilului de joacă sunt bune, însă există și momente când acesta are nevoie de limite. Pentru o bună desfășurare a jocului liber este nevoie să știm când să punem limite și când să le permitem copiilor să facă ceea ce își doresc.
Vor exista și momente când jocul nu va mai fi unul liniștit și lipsit de momente tensionate, iar atunci știm că este momentul să impunem limite. De exemplu, atunci când doi frați decupează imagini din reviste, pentru că unul dintre ei își dorește să decupeze imaginea aflată la celălalt copil, se ridică de la masă și începe să alerge în jurul ei unul după altul, având foarfeca în mână. Acum este momentul când trebuie să intervenim și să le spunem că este periculos să alergăm cu foarfeca în mână și îi învățăm că locul acesteia este pe masă.
Atunci când jocul devine violent este recomandat să le oferim copiilor explicații legate de consecințele comportamentului lor și le putem oferi alternative de comportament. De exemplu dacă au mușcat pe cineva îi putem spune că nu este în regulă să muște o persoană, dar pot mușca dintr-un măr. Toate aceste limite vor fi impuse o voce fermă și să ne asigurăm că acestea vor fi respectate.
Copiii au nevoie acută de joacă pentru a-și dezvolta competențele sociale si emoționale. În joacă totul este permis atâta vreme cât nu le facem rău celor din jur și nu distrugem lucruri.
Cu drag și prietenie,
Georgiana Carpen
mămica educatoare