Ce emoții poate aduce școala și cum le facem față? – psiholog Lavinia Flore

Şcoala a început de aproape 2 luni pentru băiatul meu şi pot spune că am intrat cu bine într-o nouă etapă şi rutină.

Am observat că tranziţia de la grădiniţă la şcoală poate fi o etapă destul de dificilă atât pentru părinți cât şi pentru copii, deoarece este încărcată cu multe schimbări.  

  • Orarul se schimbă mult (în unele cazuri fiind nevoie să se renunţe la somnul de prânz al copilului),
  • timpul pentru joacă şi mişcare se reduce semnificativ, copilul fiind nevoit să petreacă câteva ore bune stând pe scaun,
  • copilul trebuie să devină brusc mult mai responsabil şi independent,
  • aşteptările adulţilor legate de copil pot fi uneori prea mari sau chiar irealiste etc.

Toate aceste noi situaţii generează şi o serie de emoţii şi trăiri din partea părinţilor şi proaspătului şcolar.

           În primul rând, părinţii pot trece printr-o fază de nostalgie şi tristeţe, la gândul că anii copilăriei au zburat, iar micuțul lor este deja şcolar.

Apoi, puşi în situaţia de a lăsa de exemplu copilul să urce singur în sala de clasă, părinţii pot experimenta anxietate şi teamă că elevul nu va găsi uşa, că se va rătăci sau va fi deranjat de cineva.

Personal m-am confruntat cu aceste stări, dar am realizat că un copil de 6 anişori este capabil să ajungă singur în sala de clasă, că este puţin probabil să se rătăcească şi şi dacă s- ar întâmpla sigur se va găsi un angajat al şcolii pe hol care să îl îndrume şi mai ales m-am convins de faptul că a merge singur în clasă reprezintă o mare mândrie şi un semn de independenţă pentru el.

Şi chiar dacă ne este greu uneori să acceptăm, maturizarea şi dezvoltarea copiilor noştri se realizează prin aceşti paşi mărunţi în a deveni independenţi şi în a se descurca singuri.

De aceea cred că cea mai bună metodă de a ne controla toate anxietăţile şi temerile cu privire la ce ar putea păţi copilul cât timp se află la şcoală şi noi nu avem nici un control asupra situației este de a-i exemplifica cât mai multe metode prin care şi- ar putea rezolva problemele cu care se confruntă.

Iată aici câteva:

  • Te-ai rătăcit? Cere ajutorul unui profesor/ persoană în uniformă!
  • Ţi-ai uitat ceva acasă? Cere ajutorul doamnei învățătoare!
  • Ai observat că toți copiii au plecat acasă şi eu încă nu am ajuns? Aşteaptă- mă în continuare! Eu sigur vin, iar în caz de ceva o anunţ pe doamna învăţătoare!
  • Un copil te deranjează în timpul orelor? Cere ajutor doamnei!
  • Un copil te-a împins/ lovit afară? Confruntă-l! Spune-i că tu nu accepți asta, iar apoi nu mai sta în preajma lui!
  • Un străin îţi oferă ceva? Nu accepta sub nici o formă şi îndepărtează-te de el!
  • Ai auzit vreun cuvânt al cărui sens nu îl înţelegi? Nu îl repeta, ci aşteaptă să ajungi acasă şi întreabă-mă pe mine sau tatăl tău ce înseamnă.

Pe lângă aceste sfaturi este important să vă asiguraţi că copilul îşi cunoaşte numele complet, adresa la care locuieşte şi eventul un număr de telefon de contact.

Emoţii şi stări pe care le poate experimenta copilul odată cu intrarea în şcoală:

         Programul de şcoală presupune treziri matinale, concentrare, mult stat în bancă şi insuficientă mişcare, conformare, responsabilitate, lucruri ce sunt foarte solicitante pentru un copil.

Astfel, el poate deveni obosit, irascibil, neatent, hiperactiv.

Trebuie să ne asigurăm că copilul se odihneşte suficient, că seara se culcă la o oră potrivită, că îşi petrece timpul liber într-un mod sănătos pentru trup şi suflet, făcând sport şi mişcare în aer liber, jucându-se şi socializând, citind poveşti, mergând la teatru sau spectacole etc.

         La şcoală, copilul nu beneficiază de la fel de multă grijă şi atenție din partea adulţilor ca şi la grădiniţă, doamna învăţătoare şi profesorii fiind în general mai mult axați pe a preda programa,  aşa că în timpul orelor petrecute acolo copilul s-ar putea simți neglijat sau neascultat, adunând în el emoţii de dor, de tristeţe, de devalorizare, emoții care acasă se pot manifesta în diverse moduri care aparent nu au legătură cu ceea ce se întâmplă la şcoală, cum ar fi accese de furie şi agresivitate, plâns excesiv, comportamente opozante, refuzul de a comunica.

Pentru a preveni astfel de comportamente este necesar să ne exprimăm iubirea fizic faţă de copil, să petrecem timp cu el, să îi dăm atenţie, să îl ascultăm şi să îl încurajăm să se exprime în cât mai diverse moduri: pictură, desen, muzică, modelaj, joc simbolic şi de rol etc.

      Atelierele Mamei lui Emoţionel pot fi de un real folos în a ajuta copiii să îşi cunoască, înţeleagă şi controleze toate emoţiile cu care se confruntă!

Vă doresc zile de şcoală cât mai liniştite şi frumoase!

Cu drag,
Lavinia Flore, mamă şi psiholog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: