Ajutor! Copilul meu are nevoie de ochelari!

Nu credeam ca voi ajunge să scriu un articol cu acest titlu, fiind vorba chiar despre copilul meu, deoarece nimeni din familia apropiată nu poartă ochelari (în afară de bunici), aşa că eram convinsă că nu vom avea astfel de probleme.

Dar iată că nu e chiar aşa şi de curând am aflat că fetiţa mea de 3 ani şi 8 luni are nevoie de ochelari. Spre ruşinea mea o spun că niciodată nu m-au atras persoanele cu ochelari şi am rămas puţin dezamăgită când am auzit că fetiţa mea trebuie să poarte, aşa că în primul rând cred că această experiență este o lecție pentru mine.

Am învăţat că:

•  Faptul că părinţii nu sunt purtători de ochelari nu garantează că nici copiii nu vor fi
•  Trebuie să iau în serios orice mică problemă de vedere pe care o observ la copii
•  Nu trebuie să amân vizita la oftalmolog a copilului, cu cât mai devreme cu atât mai bine!
• Ochelarii sunt de mare folos şi pot constitui un accesoriu foarte “cool” în zilele noastre
• Adulţii şi copiii care poartă ochelari sunt unici şi deosebiţi

       Cum mi- am dat seama că fetiţa mea are nevoie de un consult?

Am observat că de ceva vreme, fetiţa are tendinţa să închidă un ochi la lumină puternică, lucru semnalat şi de către doamnele educatoare. De asemenea, uneori ochiul părea că are o poziție anormală, aşa că am hotărât să nu mai amân consultul la doctorul oftalmolog.

Cum s-a desfăşurat consultaţia la oftalmolog?

      La început i s- a cerut să urmărească cu privirea o oglindă, apoi să se uite într-un aparat unde apărea o căsuţă. Pe urmă, să privească un punct luminos, iar apoi i s-a măsurat cu un fel de liniar distanţa dintre pupile (bănuiesc). Deci nimic de speriat. Fetiţa a fost calmă şi a colaborat. La final, domnul doctor ne-a comunicat diagnosticul, exotropie şi ne-a prescris reţeta pentru ochelarii de vedere.

Alegerea ochelarilor

        Evident că vestea că trebuie să poarte ochelari nu a fost prea bine primită, deşi o pregătisem dinainte pentru această posibilitate. Aşa că i-am propus să mergem să vizităm împreună “magazinul de ochelari”, unde putem să vedem cum arată ochelarii pentru fetiţe. Ne-a întâmpinat o doamnă amabilă care ne-a prezentat modele frumos colorate, special concepute pentru copii, care i-au stârnit curiozitatea. După ce a probat mai multe modele, în final şi-a a ales singură modelul preferat. A primit cadou şi un toc pentru ochelari cu iepuraş de care a fost foarte încântată.

        Pe drum înspre casă am discutat despre cât de important este să îi poarte, am observat pe stradă copii/adulţi care poartă ochelari şi am asigurat-o că faptul că va purta şi ea o va face o fetiţă unică şi deosebită.

Primele zile cu ochelari…

      Am adus ochelarii acasă şi spre suprinderea mea fetiţa şi i-a pus singură la ochi şi nu i- a mai dat jos spunând că vede foarte bine cu ei. Este conştiincioasă, are grijă de ochelari şi de când se trezeşte şi-i pune singură la ochi.

     Urmează acomodarea cu ochelarii la grădiniţă, deoarece ea şi-a exprimat deja îngrijorarea cu privire la purtarea lor acolo. Primul pas a fost să le anunţ pe doamnele educatoare despre faptul că va purta ochelari, apoi voi avea multe discuţii cu fetiţa în care o voi conştientiza despre cât de important este să îi poarte pe parcursul întregii zile şi în toate locurile pe care le frecventează.

Mă voi ajuta pentru acesta şi de poveştile terapeutice pe acest subiect (“De ce trebuie să purtăm ochelari “ din Marea carte a întrebărilor, “Douglas, ai nevoie de ochelari”, “ Primii ochelari ai Peppei”). Totodată consider că în această perioadă marcată de o schimbare în viaţa ei, fetiţa are nevoie de o atenţie specială din partea mea, de multă căldură, empatie şi de expunere la cât mai multe experienţe pozitive şi plăcute.

       Sper din inimă ca acest articol să fie o încurajare pentru toţi cei ce treceţi sau veţi trece printr-o astfel de experienţă şi să o priviţi cu mult calm şi optimism!

Cu prietenie,
psiholog şi mamă, Lavinia Flore