Frica la copii. Cum îi ajutăm să o depăşească?

Frica este o stare de nelinişte trăită în prezenţa sau la gândul unui anumit pericol. Acest pericol poate fi atât real cât şi imaginar.

Cum se manifestă frica? Prin sentimente de slăbiciune, tensiune, aversiune, lipsă de autocontrol, fugă, tremur.

Frica este prezentă în viaţa tuturor copiilor. Din cauză că creierul lor nu este încă complet dezvoltat, ei resimt emoţiile mult mai intens şi mai frecvent decât adulţii. Chiar dacă uneori adulţilor li se pare inutilă această emoţie din partea copiilor, frica este esenţială în a-i ajuta pe copii să se protejeze, să aibă timp să observe situaţiile şi să evalueze pericolele. De asemenea, prin frică copilul îşi exprimă trăirile şi învaţă să aibă încredere în cei din jur.

Cele mai obişnuite frici ale copiilor sunt: frica de a fi despărţiţi de mamă, frica de întuneric, frica de animale, frica de apă, frica de pedeapsă, frica de “ Bau Bau”, frica de doctor, frica de persoane costumate.

Noi aduţii trebuie să ajutăm copilul să îşi depăşească fricile, să înveţe să se autoîmbărbăteze şi autoliniştească şi mai ales să facă diferenţa între pericolele reale şi cele aflate în imaginaţia lui.

Dar cum putem să îl ajutăm concret?

• În primul rând, prin limitarea timpului petrecut în faţa ecranelor şi a filtrării imaginilor la care copilul are acces. Personajele fantastice negative alimentează imaginaţia şi frica copilului. În întuneric, de exemplu, imaginaţia lui va începe să lucreze, un simplu fâşâit fiind perceput ca vocea unui monstru sau o simplă umbră ca o fantomă.
• Ajutaţi-l să facă diferența între realitate şi ficţiune. Explicaţi-i că anumite personaje există doar în desene sau poveşti, nu alimentaţi frica de “ Bau Bau” sau “ Omul Rău”.
• Vorbiți cu copilul despre fricile lui! Luaţi în serios frica copilului, nu o minimalizați sau ironizaţi. Pentru el este o problemă cât se poate de reală şi serioasă. În cazul în care copilul a avut o experienţă negativă cu un animal discutați cu el despre această experiență. Explicaţi-i că nu toate animalele vor reacţiona la fel, ba dimpotrivă unele pot fi chiar drăguțe şi prietenoase.
• Evitaţi să puneţi copilul brusc în situaţii necunoscute pentru el! Copiii se simt în siguranţă în mediul cunoscut de ei şi în rutina lor. Orice situaţie care îi scoate din acestea va declanşa sentimente puternice de nesiguranţă şi anxietate. Aşa că pregătiţi copilul din timp pentru o situaţie nouă. De exemplu dacă urmează o vizită la medic povestiţi-i din timp scopul pentru care mergeţi acolo, cum va arăta acel loc, ce va face doctorul etc.
• Nu forţaţi copilul! O metodă cunoscută în tratarea fricilor este desensibilizarea progresivă care se traduce prin expunerea treptată la stimulul care provoacă frica: de exemplu dacă copilului îi este teamă de apă el va fi introdus în apă treptat: la început doar udat, apoi cu vârful degetelor, apoi până la gleznă şi tot aşa până va intra cu tot corpul.
• Folosiţi poveşti! În literatura de specialitate se găsesc multe poveşti terapeutice care au ca şi temă “ Frica”. Copiii reacţionează foarte bine la aceste poveşti deoarece ei se identifică cu personajele şi învaţă din exemplul lor cum să îşi tempereze fricile.
• Oferiţi-i copilului un mediu echilibrat, stimulant, un program previzibil şi asiguraţi-vă că doarme suficient. Acestea vor duce la o capacitate mai bună de autoliniştire din partea copilului şi la o atitudine mai relaxată faţă de ceea ce se petrece în jurul său.

 Atunci când simţiţi că copilul dumneavoastră manifestă frici atât de puternice încât gestionarea lor vă depăşeşte, nu ezitați să cereţi ajutorul unui specialist.

Cu prietenie, Lavinia Flore, psiholog şi mamă