Aproape toate chestiile dureroase pe care le-am învățat în viața mea, pe barba mea (pe care, de fapt nu o am)

Cursanții Mamei împreună cu Petra

Vă spun cu sinceritate că atunci când a venit pandemia am crezut că lumea se oprește și că ideile mele, dorințele și obiectivele propuse și-au găsit destinația.

Atunci când cel mai mare spațiu de joacă pentru copii, un colos al orașului nostru, a dezvoltat o strategie bazată pe livrarea atelierelor ce-și propuneau dezvoltarea intelectuală a celor mici…am crezut, de asemenea, că lumea se oprește și că nu pot concura cu așa ceva.

Atunci când încă 7 noi Centre de Dezvoltare personală și, implicit, emoțională (subiect care mă pasionează) pentru copii și-au deschis larg porțile în Oradea pentru micuții dornici să petreacă cele mai frumoase ore din viața lor…am crezut, din nou, că una dintre soluții este să mă mut pe Marte. Sau Pluto, că sună mai drăguț, iar mie îmi plac „chestiile” drăguțe.

Atunci când am simțit ură, frustrare, deranj și invidie de la persoane care-și aveau de mult locul asigurat în sufletul meu…am crezut că rezolvarea constă în Renunțare. Știți deja că între a ști și a simți e diferență mare, nu? Dacă renunț la visurile mele, ei îmi vor rămâne alături. Deci, ce e de făcut? Era, ce-i drept, o balanță greu de controlat.

Atunci când am simțit că în gândurile, planurile și acțiunile oamenilor nu sunt, de fapt, bună la suflet, ci fraieră, ușor de prostit și naivă, mi-a venit să mă închid în casă, să îmi trag un hanorac cu glugă peste cap și să plâng.

Și-acum să vă spun și CE AM FACUT cu adevărat atunci când toate cele de mai sus au stat la coadă în fața ușii, așteptând cu nerăbdare să deschid ușa și să îngenunchez:

Am tras o linie verticală…nu pe nas, ci pe o foaie de hârtie și am dat drumul aspectelor pozitive din viața mea. Mi-am imaginat, totodată, că nimic nu poate atenta la fericirea mea și pur și simplu am lucrat zi și noapte la creionarea visurilor mele.

Așadar:

1. Familia completă și împlinită care-mi amintește apoape zi de zi că sunt frumoasă (iar acest lucru mă face să mă simt puternică, deși eu știu că am fața asimetrică, fundul prea mare, gleznele ușor groase și părul veșnic deranjat), că sunt inteligentă (și, de asemenea, acest aspect mă împlinește moral și sufletește și mă face să ofer și mai mult) și foarte important: că nimeni nu are ceea ce am eu (iar asta este adevărat. Cum la fel de adevărat este și faptul ca EU nu am ce are fiecare).

*știți de ce e bine să nu ai ce are toată lumea? Pentru că identicul plictisește, iar oamenii au nevoie de diversitate, originalitate, plusuri. Nimeni, dar absolut nimeni, nu reinventează gaura în macaroană, însă poate schimba ingredientele din care e făcută ea…asta e lucrul pe care și EU l-am înțeles cu greu. „A copiat de la mine!”, „Asta e fix ce am făcut eu!” „Nimic nou sub soare!”.

Așa, și? E nevoie de răbdare, de încredere și de puterea de a merge înainte, indiferent câte alte „macaroane” se fabrică în jurul tău.

Nici eu nu am reinventat gaura în macaroană, dar asta nu mă oprește să răspândesc în lume gustul nou pe care i l-am oferit. Nu e rău, nu e urât, nu e trădare. Pur și simplu este…și nimic mai mult.

2. Colaboratori extraordinari, persoane dornice de a amprenta cu dragoste, pozitivitate, energie și bucurie viitorul copiilor și, implicit, al părinților. Psihologi cu acte în regulă, femei, mame deschise să rupă din timpul lor, aproape zi de zi, pentru a investi în bagajul copiilor care le frecventează atelierele: dezvoltare personală, emoțională și socială, educație financiară, engleză, logopedie și dezvoltare a vorbirii etc.

3. Primul dicționar de emoții pe înțelesul copiilor – un material foarte îndrăgit, scris din dorință, determinare, dragoste și pasiune, vândut în toată țara inclusiv prin importantele rețele de desfacere Cărturești și eMAG. Credeți că nu mai există materiale pentru dezvoltarea inteligenței emoționale sau că pretind eu că n-ar fi?
Ohooo, păi nu Jucăriile Vorbărețe mi-au fost sursă de inspirație și am reușit să creez ceva în plus, ceva un pic diferit, ceva frumos, ceva ce să AJUTE, ceva din SUFLET? Absolut tot materialul este creat și scris de mine, dar asta nu înseamnă că nu poate veni oricine, la orice oră și să-mi spună Păi și eu știam chestia asta, și eu puteam scrie asta și asta… Ok, și-ai scris?!

4. Primul Mini-Centru de dezvoltare emoțională pentru copii, pe roți – proiect prin intermediul căruia livrez informație, valoare și bucurie 100% gratuit, apelând exclusiv la resurse proprii.

5. Cel mai important lucru: încredere. Și de data aceasta nu mă mai refer nici la încrederea în forțele proprii și nici la stima periată ani la rând, ci la încrederea oferită de către părinții copiilor și încredințată mie, fără rețineri, fără remușcări, zi de zi, lună de lună.

6. Prieteni și îngeri secreți care-mi urmăresc, apreciază și răspândesc în lume activitatea, persoane care nu au așteptat și nu așteaptă nimic în schimb, ci fac asta total dezinteresat. O fac pentru că sunt împliniți sufletește, moral și emoțional și au astfel capacitatea de a se bucura pentru binele, împlinirea și bogăția altuia.

Cam acestea sunt aspectele cu care mă hrănesc zi de zi, cele din care îmi extrag puterea și bucuria de a aduce în viețile oamenilor „macaroane” fabricate din ingrediente noi.

Pe lângă acestea, vă spun cu inima deschisă că introspecția, gânditul și cititul m-au învățat 4 lucruri benefice unei vieți liniștite și împlinite.

1. Să nu fiu răutăcioasă atunci când cineva atacă (fie că e vorba de planul personal, fie că e vorba de cel profesional), ci să nu uit cine sunt, care îmi e menirea și ce pot eu oferi. Poate acel cineva care a atacat s-a simțit jignit, umilit, dominat…și e dreptul lui să se simtă cum vor mușchii lui.

2. Să nu spun DA, atunci când sufletul îmi transmite un Nu clar. De multe ori suntem tentați să spunem Da (ca să nu supăram, deranjăm, jignim), dar un Nu este mult mai sănătos, mai sincer și mai corect.
*În ambele cazuri interlocutorul se va supăra mai devreme sau mai târziu.

3. Să nu îmi fie teamă de oamenii mai mari decât mine, de cei mai experimentați, trecuți prin viață, inteligenți sau realizați, ci din contră, să le urmez modelul. Numai admirându-i pe cei mai buni putem deveni și noi mai buni.
Aici ar fi multe de dezbătut. De regulă, oamenii care nu au se simt frustrați, deranjați sau mici în preajma celor cu un potențial intelectual exploatat și primul imbold este de a ataca, de a jigni, de a submina sau…varianta cealaltă: de a fugi. Și în acest caz, decizia vă aparține și puteți face ce vor mușchii voștri. Dar, vă întreb sincer, merită…? Nu mai bine faceți tot posibilul ca într-o bună zi să fiți și voi mândri de realizările voastre?

4. Să nu uit că oamenii sunt OGLINZI și răspândesc în lume exact ceea ce se reflectă de fapt în sufletul lor. Dacă răspândesc invidie, răutate sau alte lucruri neplăcute este din cauza faptului că ei nu sunt împliniți, nu sunt fericiți și nu sunt împăcați cu ei înșiși, chiar dacă în exterior imaginea este una impecabilă, intangibilă și indestructibilă. Acest lucru l-am învățat de la o veche prietenă. Tot ea m-a învățat să nu mă opresc din visat și dorit până când cuvântul „PERFECT” face parte din repertoriul meu zilnic. Aici am deviat un pic de la traseu din simplul fapt că personal, perfectul nu mă împlinește.

Eu îmi doresc un pic mai multpur și simplu am o altă percepție asupra perfectului.

Atât.

Cu drag și prietenie,
Petra
Boantă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: