Lumea de azi se află într-o permanentă mişcare şi agitaţie.
Dezvoltarea industriei, a tehnologiei şi a infrastructurii au creat oraşe hiperaglomerate care par să funcţioneze pe “repede înainte”. Dincolo de beneficiile pe care ni le aduce acest sistem în care ne desfăşurăm activitățile cotidiene, zgomotul, traficul, agitația şi viteza ne pot produce stres, anxietate, furie sau chiar depresie.
Copiii noştri sunt şi ei parte al aceluiaşi sistem. Sunt plimbați cu maşina încă de când sunt bebeluşi si inevitabil prinşi în trafic, duşi în aglomeraţiile din hypermarketuri, duşi la locuri de joacă cu multă agitație şi zgomot, în colectivitate petrec destul de multe ore în gălăgie, au acces la TV şi smarthphone-uri unde imaginile se derulează cu o viteză foarte mare, ceea ce duce la obosirea ochilor şi la suprasolicitarea creierului. Dacă în articolul precedent vă vorbeam despre importanța stimulării senzoriale a copilului, în acest articol vreau să atrag atenția asupra unui alt aspect şi anume suprastimularea.
Exact cum spune vorba pe care o cunoaştem cu toţii “ ce-i prea mult strică”, la fel şi expunerea copilului la prea mulți stimuli, în special vizuali şi auditivi, duce la suprastimularea lui.
Creierul copiilor, care se află în plină dezvoltare devine copleşit de multitudinea informațiilor cu care este bombardat şi nu mai este capabil să le proceseze corect.
Suprastimularea poate avea ca şi efecte:
• Copilul adoarme greu seara/ are somn agitat/ coşmaruri
• Copilul este în permanenţă agitat, nu îşi găseşte locul, trece foarte rapid de la o activitate la alta/ nu duce nici o activitate la bun sfârşit
• Copilul este furios, agresiv, nemulțumit, nu colaborează, nu urmează regulile şi instucţiunile
• Copilul nu manifestă interes pentru jocul colectiv/ aer liber
Cum putem preveni suprastimularea copilului?
Învățându- l să se autoliniştească. Psihologul pentru copii Florence Millot afirmă că “ a-l învăţa pe copilul tău să simtă liniştea este un adevărat cadou”. Liniştea îl ajută să se oprească, să asculte, să se elibereze de emoţiile negative şi de stres, să se reconecteze cu el insuşi sau cu persoanele apropiate. Un copil care se ştie autolinişti va deveni un adult echilibrat.
Cum îl putem învăţa pe copil să se îşi găsească liniştea?
– Fiind noi înşine un exemplu pentru el! Să ne găsim momente şi moduri în care să stăm liniştiți, fără gadget-uri, fără discuţii stresante, fără zgmot şi agitație
– În natură: natura este un mod minunat de a-i ajuta pe copii să îşi găsească liniştea. Profitați de orice ocazie pentru a face ieşiri în natură, îmbrățişaţi copaci, ascultați păsările și murmurul apei împreună, învăţaţi-I să admire splendoarea naturii
– Limitarea timpului petrecut la TV , smarhpone şi tabletă! Cum aminteam si mai sus viteza cu care imaginile se derulează duce la suprasolicitarea creierului copilului.
– Cārțile! Cititul este o metodă foarte bună prin care copilul se poate linişti, mai ales seara înainte de culcare
– Organizarea mediului! Evitați suprastimularea spațiului copilului cu o sumedenie de jucării, culori stridente şi alte lucruri, cultivaţi frumosul şi simplitatea! Doar într-un astfel de spațiu copilul îşi va putea găsi liniştea
– Muzica ambientală! Muzica instrumentală are un adevărat dar de a linişti
– Coşul liniştit! Prietena mea Anca Tămaş, mamă şi educatoare ne propune pe canalul ei o idee super pe care o putem realiza acasă pentru copiii noştri pentru a-i ajuta să se liniştească: https://youtu.be/pbYph21a8ic
În speranța că aceste informaţii v- au fost de folos, vă salut cu drag,
Lavinia Flore, psiholog şi mamă
Referinţe:
Emoțiile Sarei, Cecile Alix şi Claire Frossard, Bookzone, Bucureşti, 2020
Mama lui Emoționel 