Sunt părinte și sunt furios!

Acomodarea la viața de părinte poate să fie uneori un proces dificil și de durată. Dintr-o dată, nu mai ești responsabil doar pentru tine, ci de încă o mică ființă, care depinde de tine în totalitate. Această ființă are nevoie de atenție constantă, somnul tău de noapte este mereu întrerupt, nu mai ai timp pentru tine și relația de cuplu și probabil că viața îți mai aruncă și alte greutăți pe umeri. Un job dificil, un șef stresant sau problemele financiare și de sănătate sunt doar câteva dintre problemele cotidiene cu care ne confruntăm cu toții, fie că suntem părinți sau nu.

Nu e de mirare că uneori poți să simți că mai ai un pic și explodezi.

Furia este una dintre cele mai întâlnite emoții la părinții care simt că oricât s-ar zbate, nu au cum să câștige bătălia contra problemelor și a responsabilităților zilnice.

Furia poate apărea înainte sau după starea de epuizare, care este și ea de neocolit atunci când ești copleșit de sarcini. Problema este că atunci când suntem furioși și epuizați, nu suntem noi înșine, nu mai dăm randament maxim la nimic, și ne comportăm în moduri atipice, în care nu am face-o în mod normal. Aceste comportamente atipice și negative, ne pot distruge în timp relația cu alte persoane.

 Furia neprocesată într-un mod sănătos, poate avea multe efecte negative, printre care se numără:

  • Pierderea răbdării cu copilul și adoptarea strigatului, a pedepselor sau chiar a loviturilor atunci când situația scapă de sub control
  • Dispariția treptată a armoniei din familie
  • Probleme de sănătate, apărute pe bază psiho-somatică. Printre cele mai des întâlnite afecțiuni psiho-somatice se numără presiunea arterială, migrenele, sindromul premenstrual la femei, infarctul, șamd.

Așadar, acea senzație că ai vrea să ”îl pocnești pe ăla micu”, sau să strigi la el atunci când nu face ceva cum trebuie, provine din multă furie neprocesată, și pe cât e de firească, pe atât e de periculoasă și nocivă . Un părinte inteligent din punct de vedere emoțional știe cât de important e să se abțină în acele momente și să își gestioneze furia în moduri sănătoase.

Pentru a deveni inteligent din punct de vedere emoțional primul pas e să îți dezvolți empatia.

Cum facem asta? Simplu: punându-te în pielea copilului. Încearcă să îți amintești cum te simțeai tu când erai copil și cineva striga, te amenința cu pedepse sau te lovea. Îți plăcea? Te simțeai bine sau în siguranță? Cel mai probabil că nu.

Da, sigur că putem spune că metodele mai vechi de educație, bazate pe stilul autoritar au avut și efecte pozitive. Am auzit mulți oameni spunând ”Când îmi dădea mama o palmă nu mai aveam nevoie nici de psiholog”. Da, bineînțeles că sunt și adulți care s-au dezvoltat relativ echilibrat din punct de vedere emoțional, însă pentru marea majoritate aceste metode nu au avut efecte benefice, iar dovada cea mai grăitoare este ceea ce se întâmplă la nivel de societate în momentul de față: depresia e pe primul loc în topul cauzelor de mortalitate, aproximativ 30% din familiile românești s-au confruntat cu alcoolismul unuia dintre membri, iar aproximativ 40% din familii au drept ”soartă” divorțul!

Probabil că nu mai trebuie să vă spun că depresia pornește de la neputință, tristețe și furie neprocesate și nerezolvate la timp, și că alcoolismul are la bază dorința de a evada din realitate (una cât se poate de tristă pentru persoana în cauză). În ceea ce privește divorțurile, marea majoritate ar fi putut fi evitate dacă emoțiile ar fi fost exprimate altfel, iar comunicarea ar fi avut baze sănătoase.

Așadar, dezvoltarea inteligenței emoționale are darul de a ne schimba viețile, societatea și cu pași mărunți, chiar și lumea. Când decidem în mod conștient să ne dezvoltăm inteligența emoțională, înțelegem că nu alte persoane sunt responsabile de modul în are noi ne simțim, ci doar noi înșine. Cu atât mai mult copilul, care este în plin proces de experimentare și dezvoltare nu este responsabil pentru furia părintelui lui, prin urmare nu ar trebui să fie ținta ei.

 În cazul în care în ultimul timp simți furie destul de des și e pe punctul să se reverse pe copilul tău, îți propun să practici următorule exercițiu de fiecare dată când ești furios:

  1. Retrage-te undeva unde nu vei fi deranjat, pentru a-ți putea gestiona în liniște furia.
  2. Așază-te, închide ochii și urmărește senzațiile din corpul tău – bătăile inimii accelerate, respirația, încordarea mușchilor etc.
  3. Dă-ți voie să simți furia în toată intensitatea ei. Accept-o, integreaz-o și dă-i voie să existe.
  4. Dând voie furiei să se manifeste, începe să inspiri și să expiri profund, până când simptomele se ameliorează.
  5. Apoi, după ce te-ai calmat complet, du-te și poartă o discuție cu copilul, în care să spui ce te-a deranjat și să găsiți o soluție la problemă.

Dacă vei practica acest exercițiu cu regularitate, izbucnirile de furie vor avea loc din ce în ce mai rar sau deloc. Totodată, te vei simți mult mai bine, mai liniștit și mai stăpân pe modul în care decurge relația ta cu copilul tău. Dacă simți că situația te depășește uneori, nu ezita să apelezi la ajutorul unui psihoterapeut. Acesta va ști cum să te îndrume să depășești furia, și chiar să te ajute să schimbi ”relația” ta cu această emoție odată pentru totdeauna.

Cu drag,
Alexandra Tiodar

Psiholog, consilier în dezvoltare personală și terapeut holistic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: