Ce i-aș scrie lui Dumnezeu dacă aș putea – cap. 1

Și spun ”Ce i-aș SCRIE” pentru că de vorbit îi vorbesc des. Îi vorbesc când fac curat prin casă, când aranjez mesele și scaunele copilașilor înscriși la cursuri, când vreau să-i mulțumesc sau când pur și simplu NU ȘTIU ce să fac; că mai am și astfel de momente, ca tot omul, chiar dacă zâmbesc aproximativ 23 de ore/zi.

Așadar, dacă aș putea să-i scriu lui Dumnezeu, i-aș scrie că sunt fericită că m-am așezat, în sfârșit, la casa mea, deși El vede asta oricum. I-aș scrie că totul a început de la întrebarea ”Lungă, scurtă sau cappuccino?”. Și nu, nu vă gândiți la prostii, vă rog. Este vorba fix despre cafea.

I-aș scrie că-i sunt recunoscătoare pentru traseul inițiatic la care m-a supus, căci acesta m-a format, m-a întărit și m-a pregătit pentru ceea ce sunt astăzi: antreprenoare aspirantă la visuri mărețe, Soție cu S mare, de la Soare. De ce? Pentru că Simt cum Strălucesc ori de câte ori Victor mă numește astfel și…viitoare mămică.

I-aș scrie că-i mulțumesc că a răcorit aerul cu ploi blânde în dimineața zilei de 3 iulie, astfel încât căsătoria noastră să fie într-adevăr un prilej de bucurie, încântare, emoție și relaxare pentru cei prezenți.

L-aș întreba dacă e mândru de surprizele pe care le-am oferit invitaților și i-aș mulțumi pentru oamenii dragi care m-au ajutat să le pregătesc. Am ales să oferim drept mărturie câte un strop de Fericire, sub forma unei cărți psihologice menite să aducă împlinire, zâmbete și iubire în sufletul cititorului. Am ales, de asemenea să fim înconjurați de Floarea Soarelui, un simbol al luminii, bucuriei și dragostei. Nașa noastră a pregătit fiecare element decorativ pe care invitații l-au regăsit în biserică, iar ulterior pe masa lor.

Buchetul miresei a fost realizat de către FLORISTA, o florărie cochetă situată în inima orașului nostru. A strălucit și acesta, semn clar că a fost creat cu drag și dăruire.

Față de Domnul Preot Marius Popa, sosit tocmai din Valea lui Mihai, pentru a ne cununa alături de Domnul Paroh Dinu Teodor Cristea, am numai cuvinte de laudă, deoarece ne-a demonstrat ce înseamnă profesia exercitată cu pasiune.

Dar n-aș vrea să deviem de la subiect, deși inima mi-e plină de recunoștință față de cei care și-au adus aportul în organizarea unui eveniment demn de păstrat în suflet.

Lui Dumnezeu i-aș mai scrie că mă bucur că a inventat lacrimile de fericire. În caz contrar n-aș fi știut ce înseamnă să-ți danseze buzele de emoții, să-ți râdă ochii și să-ți zburde fluturi în stomac.

I-aș mai scrie și că, mai mult ca oricând, simt că POT. Că pot îndeplini, spune, avea, face, iubi. O fi ȘI DATORITĂ lui Victor sau MAI ALES lui? Asta vom afla de acum încolo, călătorind amândoi spre aceleași zări.

Nu mi-am pus niciodată întrebarea ”Dacă n-aș fi onorat invitația la cafea? Sau dacă aș fi ignorat mesajul?”, ci pur și simplu mă înfrupt zi de zi din roadele pe care prima plimbare ni le-a oferit.

Vă invit cu drag să lecturați și viitoarele articole despre viața noastră, pe care le voi posta aici în ordine cronologică!

Mulțumiri pline de recunoștință:
Fotografului Ovi Pop și echipei sale de cursanți bine pregătiți.
Doamnei Morna Dorina pentru pălăria de vis.
Echipei Ristretto pentru cafelele personalizate cu iubire.
Florăriei FLORISTA pentru strălucitorul buchet al miresei, lumânări și cocardă.
Preotului Marius Popa pentru ajutorul divin.
Mamei soacre pentru tortul gustos.
Nașei noastre pentru aranjamentele florale din biserică și restaurant.
Restaurantului Rosecaș pentru găzduire, implicare și înțelegere.
Make-up artistei Adriana Sime de la salonul Bloom by Amy pentru machiajul discret și elegant.

Și…bineînțeles, părinților care ne-au făcut existența posibilă…Fără ei, n-am fi fost NOI.

Cu drag și prietenie,
Mama lui Emoționel