1 martie sau cum le-am spus alor mei că sunt însărcinată – cap. 2

Articolul de față face parte din lunga serie de scrieri asupra cărora am reflectat luni de zile. De ce public tocmai acum? Pentru că alături de Tatăl lui Emoționel am convenit ca evenimentele, emoțiile și trăirile puternice să fie împărtășite cu prietenii ”la momentul potrivit”. Pentru noi, acum e momentul potrivit.

1 martie:
E ziua cea mare, cred că fac pe mine de emoții!

Nu mă căsătoresc, ci e ziua în care îmi anunț părinții că sunt însărcinată. De reacția lui tati mi-e cel mai groază, deși relația dintre noi e mai ceva ca între best friends. Dar cred și eu că e ciudat și totodată extraordinar pentru un tată de fată să audă că aceasta e gravidă. Mă îmbrac super frumos, se îmbracă și Victor la fel de frumos și pornim spre ai mei. Mergem să ducem cel mai mișto mărțișor care poate exista pe lume: ecografia rulată și legată cu o fundiță în tradiționalele culori ale mărțisorului – roșu și alb (care a ajuns ulterior a fi înrămată, atât de părinții lui, cât și de ai mei). 🙂

Înainte să înmânăm mărțisorul, Victor face o introducere care-mi va dăinui probabil, tot restul vieții mele în minte și suflet: o cerere în căsătorie! Na, asta da șmecherie! M-a pregătit el psihic de acasă, spunându-mi să nu-mi fac griji, să am încredere în el, să-l las să ”bage” o introducere, câteva cuvinte care să inspire siguranță, grijă etc. Consider că maniera și contextul în care a ales ”să ceară mâna fiicei” este demnă de admirație, că na, nu oricine are plin ochi borcanul tupeului, nu? 🙂

…și eu care m-am chinuit 3 luni să creez o poveste pentru tatăl meu în care să-i explic de ce vine copilul înaintea căsătoriei și de ce încalc tradițiile. Nici nu mi-a mai păsat de chinuiala intelectuală, vă dați seama…am spus Da, cu siguranță. Reacția părinților mei, în special a mamei mele, la aflarea veștii că sunt însărcinată, nu v-o pot descrie în cuvinte, scuzați-mă. A fost ceva de domeniul SF, un cocktail exploziv de emoție, bucurie și încântare.

Să vedeți cum a reacționat mama lui Victor! Doamne, mamele chiar au capacitatea să trăiască bucuria copilului lor ca și cum ar fi bucuria lor?!

Cu drag și prietenie,
Mama și Tata lui Emoționel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: