După cum bine știm, venirea celui mai rodnic anotimp aduce cu sine și o bogăție emoțională tumultuoasă, un carusel de emoții de la mic la mare: nostalgie, anxietatea separării, teama de noi începuturi, emoții, toate încărcate de căldură sufletească lăsată de vara ce tocmai a trecut.
Cu ce asociem debutul acestui anotimp plin de roade?
Cu un nou an școlar, desigur. În fiecare an vedem mulțimile de copilași, alături de părinți, trecând pragul școlilor, grădinițelor, unii cu entuziasm, alții cu teamă, iar cei mai micuți cu o ușoară frica și tristețe. De cele mai multe ori, nu vorbim despre aceste noi începuturi cu cei mici, nu povestim stările emoționale care îi încearcă și avem așteptări ca această nouă etapă sa fie trecută cu brio.
O să mă opresc asupra unei teme de mare interes în această perioadă, mai exact: acomodarea la creșă/grădinița și de ce nu….școală.
Cum facem că totul sa fie bine? Cum facem ca cel mic să privească și mai ales, să primească noul mediu ca ceva natural și tranzitoriu? Răspunsul găsit de mine este simplu: prin conectare emoțională la nevoile lui. Ca și părinți avem această putere magică, dar și datorie, de a le arăta lumea așa cum o vedem noi, însă adaptată la scară mică.
Perioada precursoare mersului la grădiniță ar trebui să fie una plină de joacă (că tot a fost vară, concediu, soare, zâmbete și voie bună), în care să vorbim și mai ales să arătăm celui mic/mare frânturi din acel mediu în ce va păși la început de an școlar.
Cum facem acest lucru?
•participarea cu copilul la ziua porților deschise: acolo va putea interacționa cu adulți și copii ce ii vor deveni familiari, va vedea cum lucrează, cum se joacă, ce fac acei copii acolo
•înscrierea acestuia ar putea fi făcută împreună cu el (completarea fișei, răsfoirea pliantelor cu grădinița, vizitarea acesteia)
•din când în când câte o plimbare până la grădiniță pentru a familiariza copilul cu drumul și mai ales pentru a asocia traseul cu lucrurile minunate pe care le va trăi acolo
•stabilirea unei rutine asemănătoare celei de grădinița (trezire, joacă, mic dejun, activitate, joc exterior, prânz, somn, gustare)
•cel mai important aspect este ca în toți acești pași, copilului să i se explice, povestească, arate imagini, astfel încât el să facă asocieri și să simtă siguranță
Copilul este un adult în miniatură, fără să aibă un exercițiu în gestionarea emoțiilor. Practic, nouă ne revine datoria să îl învățăm cum să facă față obstacolelor. Cu cât vom verbaliza trăirile, emoțiile și vom povesti, cu atât mai mult teama de nou se va dezamorsa și piticul nostru va găsi rezolvarea propriilor stări.
Revenind la partea de început, conectarea cu cel mic nu este o soluție, ci o necesitate a tot ce înseamnă lume. Prin conectare, ajungem la emoțional, acolo unde este creierul de început al celor mici. Logica gândirii lor este inima, drept pentru care, de cele mai multe ori se pierd pe drumul emoțiilor și revin in cel mai scurt timp.
Conectarea cu cel mic va spori încrederea acestuia atât în lumea exterioara cât și în propria persoană. Automat încrederea în forțele proprii va genera siguranță, securitate și adaptare la noi stimuli într-un timp scurt.
În încheiere, as dori să urez tuturor o toamnă îmbelșugată, iar celor mici să culeagă stropi de încredere din nori de voioșie!
Cu drag și prietenie,
Anca Vasiliu, Mamă de Filip, Iași
Facebook, AICI.
*articolul face parte din campania FII AUTOR la Mama lui Emoționel, despre care găsiți detalii aici.
Mama lui Emoționel 