O lună de bebeluș ținut strâns la piept, o lună de mângâiat corp mic și fragil, o lună de lumină strălucitoare precum razele soarelui în casa și inima noastră.
La cât mai multe luni, iar mai apoi la cât mai mulți ani alături de noi, copil iubit!
După 4 săptămâni în care ne-ai împlinit viețile, pot să spun următoarele lucruri:
– te simt puternic și mă sperie gândul că într-o zi nu te voi mai putea ține mult în brațe. 5 kg de omuleț purtat piele pe piele îmi semnalează zi de zi că-i musai să POT
– știi deja că ți se vorbește
– știi deja că ți se transmite iubire
– știi deja să urmărești cu privirea umbrele, mișcările, lumina
– știi să te lași surprins de spontaneitatea mea
– știi deja să-mi arăți că ți-e foame, foarte foame sau „cel mai foame”
– știi deja să ceri atenție sau…cum am spus în articolele anterioare, TOATĂ atenția
– știi deja să-ți susții capul, deși nașul tău, cu mândrie și surprindere, ne-a zis că acțiunea-i specifică bebelușului puțin mai mare
– știi deja să identifici și să te bucuri cu toți porii de aerul răcoros al dimineții, atunci când mergem la bunici
– știi deja să te încrunți când ceva nu ți-e în clar, să strângi din buze când îți vine să plângi și să îți muți privirea când nu ți se pare interesant
– îți place să-ți fie acoperite piciorușele cu sărutări calde și de cele mai multe ori zâmbești (adică faci grimase, căci ne-a zis doamna pediatru că bebelușii nu zâmbesc de fapt)
– îți place să privești cerul
– dormi cel mai bine pe pieptul tatălui tău, afară la aer curat sau în mașină la drumuri lungi
– te plictisești repede, semn clar că semeni cu mine (și nu regret deloc că ești așa, ba din contră)
Ar mai fi multe de spus, însă pe măsură ce tu crești, mami simte nevoia să se așeze în pat cu mult înainte de 12, lucru pe care nu l-a mai făcut din școala generală… 🙂
Așadar, La cât mai multe luni, iar mai apoi la cât mai mulți ani alături de noi, copil iubit!
Cu drag și prietenie,
Mama și Tata lui Emoționel
Mama lui Emoționel 