
Prima ieșire la munte din viața bebelușului. Spun la munte, căci la zăpadă a mai fost.
Deși emoțiile pe care le ai atunci când vine vorba să expui copilul la diverși factori sunt mari, important e să iei decizii înțelepte și asumate.
Ce înseamnă decizii înțelepte și asumate? Simplu: cele care-ți aparțin. Cele pe care le-ai gândit un pic, le-ai pus în balanță, le-ai analizat, le-ai văzut plusurile și minusurile și abia apoi le-ai aplicat. Atunci când iei decizii înțelepte și asumate ești singurul care răspunde de repercusiuni, fapt ce te poate liniști, pe de-o parte, dar și stresa la maximum. Personal îmi place să decid singură ce e mai bine pentru copilul meu, deși întotdeauna iau în considerare opiniile și sfaturile celorlalți membri ai familiei, mai ales că au în spate o experiență de viață.
Noi ne-am dorit și am ales ca cel mic să facă cunoștință cu doamna iarnă: să iasă în frig, să simtă vântul în obraji, să atingă zăpada etc. Nu l-am îmbrăcat în cosmonaut și nici nu l-am privat de mângâierea vântului. Nu l-am ținut închis în cameră și nici nu i-am arătat de la geam cum alți copii se distrează, dându-se cu sania. În schimb, l-am îmbrăcat bine (un body scurt pe post de maieu, un body lung mai grosuț, o căciulă, un guler care să-i protejeze gâtul și un combinezon deasupra), l-am plimbat în brațe, i-am povestit despre iarnă, i-am arătat cum schiază oamenii și i-am spus cu ce se îmbracă. Toate acestea în mai puțin de 20 de minute, căci, la fel de înțelept, nu am lăsat copilul să înghețe la -14°… Apropo, i-am făcut și baie copilului, deși nu am avut cadă, lucru care ne-a amuzat copios, căci l-am ”pasat” din brațele mele în brațele tăticului și invers.

Drumul cu mașina a durat aproximativ 6 ore, dar ne-am oprit să vizităm diferite obiective turistice, să ne îndreptăm spatele, să-l hrănesc pe cel mic și să-l schimb. În mașină, da, se poate. Nu e cel mai comod lucru din lume, însă nu e imposibil. La întoarcere am decis să împărțim drumul în 2 pentru o relaxare și o lejeritate mai mare, așa că am dormit o noapte într-un apartament drăguț, iar dimineața ne-am continuat traseul.
La ce am fost totuși atenți, deși suntem niște părinți deschiși și ”necomuniști”:
-să nu expunem copilul la prea multă lume, adică l-am ferit de aglomerații
-să aibă capul bine acoperit, fiind cea mai importantă parte a corpului său
-să nu-i bată vânt rece direct în nas, că ăla ajunge rapid la plămâni
-să nu stea transpirat

Și ca să răspund la întrebarea din titlu: nici, nici. Nici nu ne-am plictisit, nici nu ne-am distrat așa cum te distrezi noaptea în club după 2 sticle de vin. În schimb, am avut parte de una dintre cele mai frumoase excursii din viața mea, cu cele mai multe zâmbete primite și oferite, cu cea mai mare atenție, grijă și iubire. A fost excursia care ne-a responsabilizat și mai mult pe Victor și pe mine în rolul de părinți, care ne-a făcut să apreciem și mai mult momentele petrecute împreună. De ce? Căci de schiat, eu am schiat singură, iar Victor și-a băut singur paharul cu vin afară pe terasă, dar după acestea ne-am întors unul către celălalt și ne-am povestit experiența.
A fost o excursie ”de adulți”, în care ne-am bucurat de timpul petrecut împreună, de cafeaua băută împreună și de filmele vizionate împreună. A fost o excursie în care ne-am bucurat de cât de mult ”rezistă” bebe să nu plângă și de câtă ambiție a dat dovadă atunci când s-a întors pe-o parte sau pe cealaltă.
Tare faină-i viața de părinte! Te simți și cool și neputincios și adult și copil. Într-o singură zi.
Cu drag,
Mama lui Emoționel
Un gând despre „Cu bebelușul la munte. Plictiseală sau distracție?”