Cum să îți pregăteşti copilul pentru apariția unui bebeluş în familie? – 12 idei de aplicat

De curând am dat peste o fotografie care mă înfăţişa pe mine însărcinată cu fetiţa, ţinându-l de mână pe băieţel şi evident automat m-au năpădit emoţiile şi nostalgia gândindu-mă că au trecut deja 4 ani de când aşteptam naşterea celui de al doilea copil.          

Al doilea copil într- o familie este o experienţă frumoasă, dar şi plină de încărcătură emoţională pentru toţi membrii, o experienţă privită adeseori cu anxietate, mai ales din partea mamelor.

Mintea începe să fie inundată de  o serie de frământări în legătură cu:

– reacţia copilului mai mare la aflarea veştii că va mai avea un frate sau o soră,

– felul cum va reacţiona când va vedea bebeluşul,

– dacă va manifesta furie sau gelozie,

– dacă mama va putea să satisfacă nevoile ambilor copii etc.

Apariţia unui nou membru în familie reprezintă o schimbare majoră în dinamica unei familii, iar aceste frământări sunt perfect normale, mai ales că orice schimbare de rutină poate afecta negativ dezvoltarea unui copil, dar vestea bună este că putem să prevenim acest lucru, pregătindu-l din timp pentru această nouă etapă din viaţa familiei.

Ce putem face concret pentru a-l pregăti pe copil pentru venirea în familie a unui bebeluş?

Vă voi împărtăşi mai multe idei pe care eu le-am aplicat când aşteptam al doilea copil şi care consider că au avut efect, deoarece fetiţa a fost foarte bine primită şi acceptată de către băieţel.

  1. Să le dăm vestea cât mai rapid.
    Copiii au nevoie de timp ca să proceseze o informaţie nouă, să o înţeleagă pe deplin şi să se adapteze la o situaţie nouă.

    Nu puneţj niciodată un copil în faţa faptului împlinit aducându-i un bebeluş acasă deoarece va fi un şoc pentru el, o situaţie în care nu va şti cum să reacţioneze şi să se comporte.

    Ar fi chiar ideal să vorbim cu el înainte de apariţia unei sarcini, să îl întrebăm dacă şi-ar dori un frate sau o soră, cum s-ar simţi dacă mama ar avea un bebeluş în burtică, cum s- ar putea juca cu bebeluşul etc.
  2. Să nu ne speriem dacă ne vor întreba de unde a apărut bebeluşul.
    Este o întrebare firească, iar în funcţie de vârsta copilului trebuie să fim pregătiți să îi oferim o explicaţie adecvată.

    Pentru copiii mai mari se pot folosi enciclopedii speciale şi cărţi de anatomie, iar pentru cei mai mici explicaţii simple. În cazul nostru, i-am explicat că bebeluşul este o sămânţă ca cea a unei plante care a fost pus în burtică de Dumnezeu şi dacă avem grijă de sămânţă va creşte şi va da rod.

    Acesta este doar un exemplu şi cred că rămâne la latitudinea fiecărui părinte cum răspunde la întrebare, cel mai important este ca întrebarea să aibă un răspuns. Acest răspuns va oferi încredere şi siguranţă copilului.
  3. Să ne folosim de poveştile terapeutice.
    Există multe poveşti educative pe acest subiect pe care cu siguranţă copiii le vor adora şi îi vor ajuta să îşi verbalizeze temerile şi emoţiile, fiind un bun prilej în a le discuta.
    Dintre cărţile folosite de mine au fost: “Mami, mă vei mai iubi dacă”  (Catherine Leblanc, Eve Tharlet) şi ”Am o surioară”, scrisă de aceleaşi autoare.
  4. Să evităm alte schimbări majore în viaţa copilului.
    Deoarece copilul trece deja printr-o schimbare este bine să nu îl încărcăm şi cu altele. Nu este o perioadă propice de exemplu să se obişnuiască să doarmă în camera lui, să renunţe la scutec sau suzetă, să fie lăsat în grija unei persoane necunoscute sau să intre pentru prima oară în colectivitate.

    Recunosc că eu am greşit la ultimul aspect şi am dus copilul la grădiniţă la câteva săptămâni după naşterea fetiţei, ulterior mi-am dat seama de greşeală şi nu l-am mai dus. Să avem răbdare şi luăm lucrurile pe rând!
  5. Să îi facem copilului mici cadouri “din partea bebeluşului”.
    Perioada sarcinii poate fi o perioadă în care se achiziţionează multe lucruri pentru bebeluş. Pentru a evita invidia din partea copilului mai mare este bine să îi oferim şi lui cadouri/ jucării/ etc.
  6. Să îl implicăm în amenajarea camerei bebeluşului.
    Ţin minte entuziasmul băieţelului când tata l-a lăsat să îl ajute la montarea pătuţului. Este un mod prin care îi comunicăm copilului că este important, independent, avem încredere în el şi are un rol in familie.
  7. Să îi pregătim jucăriile cu care nu se mai joacă bebeluşului. 
    Băieţelul meu a fost bucuros să pună într-o cutie toate jucăriile pentru bebeluşi, cu promisiunea că va primi altele pentru copii mai mari.
  8. Să îl ducem cu noi la ecografii.  
    Este un mod minunat de a face cunoştinţă cu bebeluşul, de a-l conştientiza ca în burta mamei chiar trăieşte un bebeluş.
  9. Să îi explicăm ce face un nou născut.
    Nu pot uita dezamăgirea băieţelului meu când am adus fetiţa acasă, iar el a aflat că ea nu se poate încă juca cu jucăriile pregătite de el. Deşi am povestit cu el despre ce face un nou născut se pare că nu a fost suficient, de aceea este important să repetăm la nesfârşit aceste informaţii.
  10. Să continuăm rutina.
    Chiar dacă perioada sarcinii poate fi epuizantă, iar mama are nevoie de odihnă suplimentară este important ca aceasta să nu afecteze rutina şi programul copilului mai mare.

    Continuăm să ieşim la joacă, să socializăm, să citim, să comunicăm, să ascultăm, să respectăm ora meselor şi a somnului, să nu lăsăm copilul în grija altor persoane mai mult decât este absolut necesar.
    Astfel îi transmitem copilului că este în siguranţa, că totul este sub control, că noi ne vedem în continuare de ale noastre cu sau fără bebeluş.
  11. Să îngrijim împreună o plantă/ un animal.
    Este o metoda educativă pentru exersarea responsabilităţii, înţelegerea conceptului de grijă, a relaţiei cauză – efect, a vieţii. Plantaţi împreună cu copilul o plantă sau cumpăraţi un animal (poate fi un peştişor) şi îngrijiți-le împreună cu el.
  12. Să nu renunţăm la reguli şi limite.  
    Multe mame au tendinţa să devină mai permisive pe perioada sarcinii şi după naşterea bebeluşului din dorinţa de a nu supăra sau frustra copilul mai mare, dar absenţa regulilor şi a limitelor şi lipsa de consecvenţă nu fac altceva decât să dezorienteze un copil.
    Cu atât mai mult în această nouă etapă, el trebuie să ştie exact ce aşteptări au adulţii de la el, care sunt regulile şi limitele din familie.

        În speranţa că acest articol a fost folositor multor mame însărcinate cu următorul copil, vă doresc multă înţelepciune şi răbdare în creşterea şi educarea copiilor dimneavoastră!

Cu prietenie,
Lavina Flore, mamă şi psiholog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: